-Buna Isabella.Poftim, am auzit ceva?...cred ca am halucinatii...Edward Cullen mi-a vorbit. Ce mai vrea si asta. Probabil sa ii arat la vreo tema sau lucrare , desi nu prea cred ca are nevoie fiindca e destul de inteligent...nu foarte inteligent, de fapt este doar "o papusa" de plastic fara suflet, fara credinta, fara teluri.
-Isabella!...
-Da Cullen. I-am raspuns incet...nu vroiam ca ceilalti sa ma auda si sa imi pierd reputatia...Am ras singura la acest gand...reputatia mea...
-Ce mai faci?...ok, asta este ceva neasteptat. Este asa plictisit ca nu mai stie ce sa faca si vorbeste cu mine sau doar incerca sa fac conversatie.
-B..bine...Tu?..
-Bine multumesc. Mi-a zambit jucaus, lucru care mi-a adus zambetul pe buze. Nu stiam ca are un zambet asa frumos.
A sunat clopotelul. Ora asta a trecut foarte repede. Ciudat. De obicei orele de biologie erau lungi si plictisitoare. Mi-am luat grabita cartile si m-am indreptat spre usa, dar bineinteles, cum pe mine ma cheama Isabella Swan, evident ca m-am impiedicat si am cazut pe burta, imprastiindu-mi toate cartile.
Toti au inceput sa rada. Esti asa o proasta Isabella, mi-am zis. Am incercat sa ma ridic, dar atuci o man puternica m-a prins de brat si m-a tras in sus ca pe o papusa, punandu-ma pe banca de alaturi. Era EDWARD CULLEN!!!
-Isabella, esti in regula?...te-ai lovit?...
Poftim?...de cand era el ingrijorat pentru mine?...Am pierdut eu ceva?
-Sunt ok Cullen.
M-am dat jos de pe banca, mi-am adunat grabita cartile si am plecat fara sa ma mai uit inapoi.
Ora de Matematica a trecut foarte repede. Imi placeau orele de matematica. Era intr-un fel domeniul meu.
Am iesit din clasa pregatita sufleteste sa merg spre ora de sport. Imi placea gimnastica, eram intr-un fel ciudat chiar...elastica, dar nu imi placea sa alerg sa joc vreun joc cu mingea fiindca intotdeauna ma impiedicam sau ii raneam pe ceilalti.
Langa usa statea Edward Cullen rezemat aratand ca pe podiumurile de moda, cu parul de un caramel spre blond, perfect dezordonat intr-un fel ordonat, cu ochii lui de un albastru intens...am specificat ca iubesc culoarea albastra...privind spre mine sau spre cineva din spatele meu.
Mi-am intors capul din reflex, dar nu mai era nimeni acolo. Din nou ciudat...de ce Edward Cullen se uita la mine?...am vrut sa trec pe langa el, dar m-a prins de mana...mana lui era asa calda si fina, incat imi venea sa nu il mai las sa imi dea druml, dar am gandit apoi rational si am hotarat ca este mai bine daca mi-as lua mana din a lui.
-Buna Isabella. Mi-a zambit cu cel mai frumos zambet. Gropitele lui erau adorabile.
-Buna Cullen...I-am rapuns sec.
-Hei ma gandeam ca vrei sa ma ajuti la matematica...a zambit dinou atat de frumos incat initial am vrut sa spun da, dar apoi ...
-La ce ai tu nevoie de ajutor la matematica, fiindca avem aproape aceleasi note si esti forte bun la matematica...
A zambit stangaci si a spus:
-Stiu...era doar un pretext sa stau mai mult cu tine.
-Poftim? am raspuns aproape din reflex.
Nu cred ca am auzit bine. Vroia sa stea mai mult cu mine. Ok .gresit. cu siguranta a gresit persoana. Nu mi-a vorbit niciodata si ce l-a apucat acum. Dintr-o data vorbeste cu mine si vrea sa petreaca timp cu mine.
Nu a raspuns nimic. M-a sarutat pe fata, obrajii lui erau foarte rosii, s-a intors si a plecat.
Lumea incepea sa mearga pe coridor, dar eu am ramas tintita in loc cateva minute cu ochii largi deschisi. Simteam ceva pe fata care ma ardea, ceva cald...
________________________________________________
Capitolul 3...cam asta e...spuneti-mi va rog parerea voastra.
