Capitolul 7

AICI

Si in sfarsit capitolul 6...

aici

Am postat capitolul 5

http://mmwilleen.wordpress.com/

Buna...M-am mutat pe wordpress

http://mmwilleen.wordpress.com/

Capitolul 4

Am asteptat-o pe Isabella langa laboratorul de matematica. Am lipsit de la aceasta ora. Imi placea matematica , dar profa era cea pe care nu o suport. Este pisaloaga, si enervanta....Isabella a iesit ultima din sala, ca de obicei.  Toti ceilalti erau plecati spre cantina. M-a privit, putin sceptica, a privit in spate, iar apoi m-a privit dinou surprinsa.Am incercat sa ii zambesc cat de frumos am putut.
-Buna Isabella.
-Buna Cullen...Parea plictisita, dar vocea ei era ca un clopotel, dulce si delicata, ca si trasaturile fetei ei de altfel. Nu am observat asta inainte.
Am incercat sa gasesc un subiect de discutie.
-Hei ma gandeam ca vrei sa ma ajuti la matematica...Pe fata ei a aparut un zambet, dar apoi a devenit dinou serioasa.
-La ce ai tu nevoie de ajutor la matematica, fiindca avem aproape aceleasi note si esti forte bun la asta...Pff Edward altceva nu puteai sa gasesti?Mi-am dat o palma mentala.
-Stiu...era doar un pretext sa stau mai mult cu tine. I-am spus incet incercand sa o impresionez, dar pe fata ei a aparut o expresie de confuzie.
-Poftim?...Spranceana ei s-a ridicat in sus in semn de intrebare. Arata asa sexy. Un impuls launtric m-a facut sa o sarut pe fata. Nu stiu de ce am facut asta. Mirosea a flori. Am vrut sa ii raspund la intrebare, dar nu am fost in stare, si am simtit cum fata imi arde. Vroiam sa ii ating fata fina si de un roz dragalas dar simteam ca nu pot rezista si m-am intors pur si simplu si am plecat.
Ce mi-a facut fata asta?...Nu cred ca am vorbit mai  mult de 10 cuvinte cu ea si atunci cand sunt in preajma ei simt cum arde ceva in interiorul pieptului meu.
Nu am fost in stare sa ma indrept spre ora urmatoare, spre geografie, asa ca am mers in masina si am ascultat un CD. Cand a anuntat clopotelul sfrasitul orelor, am condus cu toata viteza spre casa, am pus un cd si m-am pus pe pat.  Fata ei imi aparea in minte de fiecare data cand inchideam ochii. Ce s-a intamplat cu mine?. A trecut o zi de cand vorbesc cu ea si parca m-a vrajit. Ceva nu este in regula cu mine. Pana astazi nici macar nu o consideram o fata, nici macar nu am vorbit cu ea. Asteptam cu nerabdare ziua de maine sa ii vad fata, sa o aud vorbind.
M-am culcat cu imaginea ei in gand si la fel m-am trezit.
La ora de matematica am rugat-o pe Angela sa ma lase in locul ei langa Isabella. Aceasta a acceptat fiindca il idalotriza pe Erik, colegul meu de banca si era o buna ocazie sa se aproprie de el.
Isabella a parut foarte surprinsa, dar nu a contestat nimic, ba chiar mi-a zambit.
-Buna Isabella. Mi-a zambit discret.
-Buna Edward. Wow mi-a spus Edward, mi-a spus Edward . Ce vrea oare sa insemne asta? O voce din interiorul meu mi-a spus: Calmeaza-te Edward. Nu este sfrasit lumii. Ti-a zis doar numele.- Stiu, dar suna sa de bine spus de ea.
-Esti ocupata in pauza mare. Am intrebat-o plin de speranta.
-Nu. De ce? Este vreo problema?
-Nu, nu. Ma intrebam doar daca vrei sa mergem sa stam pe bancile din curtea din spate...sti tu ..sa mai vorbim.
-Ok. Mi-a transmis cel mai frumos zambet pe care l-am vazut verodata si s-a intors spre profesor, prefacandu-se atenta. Eram sigur ca inca mai zambea.
In pauza mare am asteptat pana si-a strans toate lucrurile si ne-am indreptat spre bancile din curtea din spate. Era un loc foarte frumos. O fantana arteziana inconjurata de banci, si multe flori si multi copaci. Era foarte romantic.
Ne-am asezat pe cea mai retrasa banca si am inceput sa discutam.
-Ok. Am trecut cu vederea toate celelalte lucruri, dar vreau sa stiu ce se intampla. Niciodata nu ai vorbit cu mine, niciodata nu ti-a pasat catusi de putin de mine, si acum brusc vrei sa vorbim, imi spui ca vrei sa iti petreci timpul cu mine, ma saruti pe fata. Este cumva o gluma?...Vrei sa razi de mine sau ce?...spune Cullen!...
M-a surprins intrebarea ei, dar era si adevar in ea. Totul a incepu cu un pariu, dar m-a fermecat din prima secunda in care am inceput sa discutam.
-Nu este nici o gluma. Doar cred ca esti speciala, desteapta si frumoasa si imi placi.
-Daca este asa cum zici tu, cum de ti-ai dat seama asa de tarziu?...
-Am fost un las, nu am fost in stare sa imi asum riscuri. Am spus acest lucru din inima. Chiar credeam ca am fost un las, un prost. Am judecat-o doar dupa aparente.
-Ok. Deci ce vroiai sa dicutam ?
-Nimic special, vroiam doar sa petrecem timpul impreuna si sa ne cunoastem mai bine.
-Bine, deci ce vrei sa sti despre mine?
-Tot...adica tot ceea ce vrei tu sa imi spui.
-Ne va lua foarte mult timp, fiindca desi nu pare asa viata mea e foarte frumoasa si dinamica. A zambit dezvelindu-si dintii perfeci.
-Bine. Avem destul timp la dispozitie. Ai de gand sa mergi la ora de isorie?
-Pai sti desi am note foarte mari...urasc istoria , niciodata nu mi-a placut si nu cred ca o sa pierd nimic important. A facut o fata de fetita nevinovata, fapt care ma facut sa chicotesc.
-Imi place sa citesc, iubesc filmele, in special dramele si filmele psihologice. Imi place sa desenez. Am un caiet plin de schite. A zambit iar apoi fata ei s-a facut rosie.
-Ce sa intamplat?
-Nimic doar ca...
-Doar ca...
-Ieri, dupa ce am ajuns acasa mi-am luat caietul cu schite si am inceput sa desenez. Nimic concret la inceput, dar apoi am observat ca te-am desenat pe tine. Am zambit instantaneu.Aveam un lucru in comun, si mie imi  place sa fac schite si sa desenez. Oare ma place si ea.?
-Ok. Sa revenim. Iubesc plimbarile prin ploaie vara, imi place sa cant la chitara atunci cand soarele apune, iubesc zapada desi nu imi place frigul.-Inca un lucru in comun, amandurora ne place sa cantam la chitara.- Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Imi place scoala si nu o consider o pedeapsa sau o obligatie, fiindca am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma poate obliga sa fac nimic din ceea ce eu nu vreau, iar tot ceea ce fac imi influentiaza viitorul. -S-a rosit putin, a privit in jos iar apoi a spus- Iubesc ochii albastrii. Am o lista cu lucruri pe care vreau sa le fac pana la 21 de ani. Imi place la nebunie sa dansez desi sunt o impiedicata. Iubesc pitzza.Imi place sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca. Nu sunt deloc comunicativa, lucru mostnenit de la tatal meu, si il consider cel mai rau lucru ca mi se intampla. Si cred ca este deajuns pentru moment. Trebuie sa mergem la ora.
Imi placea asa de mult sa o aud vorbind, sa o vad zambind, sa o privesc cum se roseste.
-Dar parca ai spus ca nu mergi nici tu la ora de istorie. M-am plans eu.
-Asa e, dar trbuie neaparat sa mergem la ora de romana.
Am fost prins de vraja ei incat am pierdut notiunea timpului. M-am ridica si am vrut sa o iau de mana, dar si-a tras usor mana dintr-a mea, zambindu-mi discret, iar apoi s-a indreptat spre intrare.
_________________________________________________________
Si acesta este capitolul 4....sper sa va placa. Scuzati-mi greselile, am scrii repede si nu am mai corectat.

Capitolul 3

Bpov

-Buna Isabella.
Poftim, am auzit ceva?...cred ca am halucinatii...Edward Cullen mi-a vorbit. Ce mai vrea si asta. Probabil sa ii arat la vreo tema sau lucrare , desi nu prea cred ca are nevoie fiindca e destul de inteligent...nu foarte inteligent, de fapt este doar "o papusa" de plastic fara suflet, fara credinta, fara teluri.
-Isabella!...
-Da Cullen. I-am raspuns incet...nu vroiam ca ceilalti sa ma auda si sa imi pierd reputatia...Am ras singura la acest gand...reputatia mea...
-Ce mai faci?...ok, asta este ceva neasteptat. Este asa plictisit ca nu mai stie ce sa faca si vorbeste cu mine sau doar incerca sa fac conversatie.
-B..bine...Tu?..
-Bine multumesc. Mi-a zambit jucaus, lucru care mi-a adus zambetul pe buze. Nu stiam ca are un zambet asa frumos.
A sunat clopotelul. Ora asta a trecut foarte repede. Ciudat. De obicei orele de biologie erau lungi si plictisitoare. Mi-am luat grabita cartile si m-am indreptat spre usa, dar bineinteles, cum pe mine ma cheama Isabella Swan, evident ca m-am impiedicat si am cazut pe burta, imprastiindu-mi toate cartile.
Toti au inceput sa rada. Esti asa o proasta Isabella, mi-am zis. Am incercat sa ma ridic, dar atuci o man puternica m-a prins de brat si m-a tras in sus ca pe o papusa, punandu-ma pe banca de alaturi. Era EDWARD CULLEN!!!
-Isabella, esti in regula?...te-ai lovit?...
Poftim?...de cand era el ingrijorat pentru mine?...Am pierdut eu ceva?
-Sunt ok Cullen.
M-am dat jos de pe banca, mi-am adunat grabita cartile si am plecat fara sa ma mai uit inapoi.
Ora de Matematica a trecut foarte repede. Imi placeau orele de matematica. Era intr-un fel domeniul meu.
Am iesit din clasa pregatita sufleteste sa merg spre ora de sport. Imi placea gimnastica, eram intr-un fel ciudat chiar...elastica, dar nu imi placea sa alerg sa joc vreun joc cu mingea fiindca intotdeauna ma impiedicam sau ii raneam pe ceilalti.
Langa usa statea Edward Cullen rezemat aratand ca pe podiumurile de moda, cu parul de un caramel spre blond, perfect dezordonat intr-un fel ordonat, cu ochii lui de un albastru intens...am specificat ca iubesc culoarea albastra...privind spre mine sau spre cineva din spatele meu.
Mi-am intors capul din reflex, dar nu mai era nimeni acolo. Din nou ciudat...de ce Edward Cullen se uita la mine?...am vrut sa trec pe langa el, dar m-a prins de mana...mana lui era asa calda si fina, incat imi venea sa nu il mai las sa imi dea druml, dar am gandit apoi rational si am hotarat ca este mai bine daca mi-as lua mana din a lui.
-Buna Isabella. Mi-a zambit cu cel mai frumos zambet. Gropitele lui erau adorabile.
-Buna Cullen...I-am rapuns sec.
-Hei ma gandeam ca vrei sa ma ajuti la matematica...a zambit dinou atat de frumos incat initial am vrut sa spun da, dar apoi ...
-La ce ai tu nevoie de ajutor la matematica, fiindca avem aproape aceleasi note si esti forte bun la matematica...
A zambit stangaci si a spus:
-Stiu...era doar un pretext sa stau mai mult cu tine.
-Poftim? am raspuns aproape din reflex.
Nu cred ca am auzit bine. Vroia sa stea mai mult cu mine. Ok .gresit. cu siguranta a gresit persoana. Nu mi-a vorbit niciodata si ce l-a apucat acum. Dintr-o data vorbeste cu mine si vrea sa petreaca timp cu mine.
Nu a raspuns nimic. M-a sarutat pe fata, obrajii lui erau foarte rosii, s-a intors si a plecat.
Lumea incepea sa mearga pe coridor, dar eu am ramas tintita in loc cateva minute cu ochii largi deschisi. Simteam ceva pe fata care ma ardea, ceva cald...
________________________________________________
Capitolul 3...cam asta e...spuneti-mi va rog parerea voastra.

Capitolul 2

Mi-am luat volvo-ul si am plecat spre Jacob grabit.Muream de nerabdare sa aflu cine va fi fata aceea. L-am asteptat 15 minute pana s-a imbracat.
- Hei Antony!
Uram sa mi se spuna asa.
- Tineti gura si urca in masina daca nu vrei sa astepti autobuzul scolii.
-Bine bine, nu te enerva. Si in legatura cu pariul...Avea dinou acel zambet care ma infiora.
-Ce?
-Pai ma gandeam sa fie pe o perioada de o luna...
-Nici o problema, ma descurc si cu o saptamana, poate chiar si cu o zi.La ce ii era capul. Doar ma cunostea.
-Dar totusi sa ramanem la o luna. a spus el rar, de parca eram handicapat.
Am ajuns mai repede decat ma asteptam la liceu.
Am parcat masina in locul obisnuit si am plecat spre ora de desen. Eram chiar priceput la desen. Era una dintre pasiunile mele, alaturi de muzica.
Cand am mers la catina m-am uitat inspre masa noastra. Era doar Jacob acolo. Oare ce s-a intamplat cu fetele?
-Hei! Unde-s fetele?...si de ce esti asa serios?
-Le-am spus ca avem o chestiune de rezolvat si le-am rugat sa isi gaseasca alte locuri.
-Oho...in sfarsit ai reusit sa vorbesti cu fetele. Sunt mandru de tine fratioare.
-Hai las-o mai moale cu asta -a spus el bosumflat. Nu am venit sa vorbim despre mine, ci despre tine.
Dinou acel zambet...ma infiora de-a dreptul.
-Ok...spune cine e fata.
-Pai ma gandeam la...sti ...la ...
-Da...te ascult...spune odata pentru Dumnezeu...
-Pai sti...
-Pai nu stiu...dar spune-mi tu...
-Ok, ok fata cu care va trebui sa fi este Isabella Swan.
-Pff...poftim?...simteam cu nervii mei o luau razna...Jacob aia nici macar nu cred ca e fata...
-Hai ca nu e asa de rau, ai vorbit macar o data cu ea?...
-NU! stam in aceasi banca la biologie dar nu cred ca mi-a spus vreodata un singur cuvant.
Pe scurt Isabella Swan este tocilara scolii este fata serifului Swan, are o masina Chevy cam de prin anii '50, si nu cred ca am vazut-o vreodata cu parul desprins, il tine mereu ascuns sub o gluga, in plus este o impiedicata cam asta este tot ce stiu despre ea.
-Edward!!!...Edward...Jacob tipa la mine ca un descreierat...Hellow...pamantul catre Edward...
-Ce vrei?...
-Pai s-a sunat de 5 minute.
Am mers spre ora de biologie...trebuia sa ma pregatesc sufleteste fiindca trebuia sa fac primul pas...sa calc prin foc si sa ajung de cealalta parte a bancii, la Isabella.
Ea era in banca ascultand-ul pe profesor ca de obicei, cu gluga pe cap. Ok. Acum sau niciodata.
-Buna Isabella...
_________________________________________________

Cam asta e...scuzati-mi greselile