Am asteptat-o pe Isabella langa laboratorul de matematica. Am lipsit de la aceasta ora. Imi placea matematica , dar profa era cea pe care nu o suport. Este pisaloaga, si enervanta....Isabella a iesit ultima din sala, ca de obicei. Toti ceilalti erau plecati spre cantina. M-a privit, putin sceptica, a privit in spate, iar apoi m-a privit dinou surprinsa.Am incercat sa ii zambesc cat de frumos am putut.-Buna Isabella.
-Buna Cullen...Parea plictisita, dar vocea ei era ca un clopotel, dulce si delicata, ca si trasaturile fetei ei de altfel. Nu am observat asta inainte.
Am incercat sa gasesc un subiect de discutie.
-Hei ma gandeam ca vrei sa ma ajuti la matematica...Pe fata ei a aparut un zambet, dar apoi a devenit dinou serioasa.
-La ce ai tu nevoie de ajutor la matematica, fiindca avem aproape aceleasi note si esti forte bun la asta...Pff Edward altceva nu puteai sa gasesti?Mi-am dat o palma mentala.
-Stiu...era doar un pretext sa stau mai mult cu tine. I-am spus incet incercand sa o impresionez, dar pe fata ei a aparut o expresie de confuzie.
-Poftim?...Spranceana ei s-a ridicat in sus in semn de intrebare. Arata asa sexy. Un impuls launtric m-a facut sa o sarut pe fata. Nu stiu de ce am facut asta. Mirosea a flori. Am vrut sa ii raspund la intrebare, dar nu am fost in stare, si am simtit cum fata imi arde. Vroiam sa ii ating fata fina si de un roz dragalas dar simteam ca nu pot rezista si m-am intors pur si simplu si am plecat.
Ce mi-a facut fata asta?...Nu cred ca am vorbit mai mult de 10 cuvinte cu ea si atunci cand sunt in preajma ei simt cum arde ceva in interiorul pieptului meu.
Nu am fost in stare sa ma indrept spre ora urmatoare, spre geografie, asa ca am mers in masina si am ascultat un CD. Cand a anuntat clopotelul sfrasitul orelor, am condus cu toata viteza spre casa, am pus un cd si m-am pus pe pat. Fata ei imi aparea in minte de fiecare data cand inchideam ochii. Ce s-a intamplat cu mine?. A trecut o zi de cand vorbesc cu ea si parca m-a vrajit. Ceva nu este in regula cu mine. Pana astazi nici macar nu o consideram o fata, nici macar nu am vorbit cu ea. Asteptam cu nerabdare ziua de maine sa ii vad fata, sa o aud vorbind.
M-am culcat cu imaginea ei in gand si la fel m-am trezit.
La ora de matematica am rugat-o pe Angela sa ma lase in locul ei langa Isabella. Aceasta a acceptat fiindca il idalotriza pe Erik, colegul meu de banca si era o buna ocazie sa se aproprie de el.
Isabella a parut foarte surprinsa, dar nu a contestat nimic, ba chiar mi-a zambit.
-Buna Isabella. Mi-a zambit discret.
-Buna Edward. Wow mi-a spus Edward, mi-a spus Edward . Ce vrea oare sa insemne asta? O voce din interiorul meu mi-a spus: Calmeaza-te Edward. Nu este sfrasit lumii. Ti-a zis doar numele.- Stiu, dar suna sa de bine spus de ea.
-Esti ocupata in pauza mare. Am intrebat-o plin de speranta.
-Nu. De ce? Este vreo problema?
-Nu, nu. Ma intrebam doar daca vrei sa mergem sa stam pe bancile din curtea din spate...sti tu ..sa mai vorbim.
-Ok. Mi-a transmis cel mai frumos zambet pe care l-am vazut verodata si s-a intors spre profesor, prefacandu-se atenta. Eram sigur ca inca mai zambea.
In pauza mare am asteptat pana si-a strans toate lucrurile si ne-am indreptat spre bancile din curtea din spate. Era un loc foarte frumos. O fantana arteziana inconjurata de banci, si multe flori si multi copaci. Era foarte romantic.
Ne-am asezat pe cea mai retrasa banca si am inceput sa discutam.
-Ok. Am trecut cu vederea toate celelalte lucruri, dar vreau sa stiu ce se intampla. Niciodata nu ai vorbit cu mine, niciodata nu ti-a pasat catusi de putin de mine, si acum brusc vrei sa vorbim, imi spui ca vrei sa iti petreci timpul cu mine, ma saruti pe fata. Este cumva o gluma?...Vrei sa razi de mine sau ce?...spune Cullen!...
M-a surprins intrebarea ei, dar era si adevar in ea. Totul a incepu cu un pariu, dar m-a fermecat din prima secunda in care am inceput sa discutam.
-Nu este nici o gluma. Doar cred ca esti speciala, desteapta si frumoasa si imi placi.
-Daca este asa cum zici tu, cum de ti-ai dat seama asa de tarziu?...
-Am fost un las, nu am fost in stare sa imi asum riscuri. Am spus acest lucru din inima. Chiar credeam ca am fost un las, un prost. Am judecat-o doar dupa aparente.
-Ok. Deci ce vroiai sa dicutam ?
-Nimic special, vroiam doar sa petrecem timpul impreuna si sa ne cunoastem mai bine.
-Bine, deci ce vrei sa sti despre mine?
-Tot...adica tot ceea ce vrei tu sa imi spui.
-Ne va lua foarte mult timp, fiindca desi nu pare asa viata mea e foarte frumoasa si dinamica. A zambit dezvelindu-si dintii perfeci.
-Bine. Avem destul timp la dispozitie. Ai de gand sa mergi la ora de isorie?
-Pai sti desi am note foarte mari...urasc istoria , niciodata nu mi-a placut si nu cred ca o sa pierd nimic important. A facut o fata de fetita nevinovata, fapt care ma facut sa chicotesc.
-Imi place sa citesc, iubesc filmele, in special dramele si filmele psihologice. Imi place sa desenez. Am un caiet plin de schite. A zambit iar apoi fata ei s-a facut rosie.
-Ce sa intamplat?
-Nimic doar ca...
-Doar ca...
-Ieri, dupa ce am ajuns acasa mi-am luat caietul cu schite si am inceput sa desenez. Nimic concret la inceput, dar apoi am observat ca te-am desenat pe tine. Am zambit instantaneu.Aveam un lucru in comun, si mie imi place sa fac schite si sa desenez. Oare ma place si ea.?
-Ok. Sa revenim. Iubesc plimbarile prin ploaie vara, imi place sa cant la chitara atunci cand soarele apune, iubesc zapada desi nu imi place frigul.-Inca un lucru in comun, amandurora ne place sa cantam la chitara.- Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Imi place scoala si nu o consider o pedeapsa sau o obligatie, fiindca am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma poate obliga sa fac nimic din ceea ce eu nu vreau, iar tot ceea ce fac imi influentiaza viitorul. -S-a rosit putin, a privit in jos iar apoi a spus- Iubesc ochii albastrii. Am o lista cu lucruri pe care vreau sa le fac pana la 21 de ani. Imi place la nebunie sa dansez desi sunt o impiedicata. Iubesc pitzza.Imi place sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca. Nu sunt deloc comunicativa, lucru mostnenit de la tatal meu, si il consider cel mai rau lucru ca mi se intampla. Si cred ca este deajuns pentru moment. Trebuie sa mergem la ora.
Imi placea asa de mult sa o aud vorbind, sa o vad zambind, sa o privesc cum se roseste.
-Dar parca ai spus ca nu mergi nici tu la ora de istorie. M-am plans eu.
-Asa e, dar trbuie neaparat sa mergem la ora de romana.
Am fost prins de vraja ei incat am pierdut notiunea timpului. M-am ridica si am vrut sa o iau de mana, dar si-a tras usor mana dintr-a mea, zambindu-mi discret, iar apoi s-a indreptat spre intrare.
_________________________________________________________
Si acesta este capitolul 4....sper sa va placa. Scuzati-mi greselile, am scrii repede si nu am mai corectat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu